Știință modernă afirmă că longevitatea unui individ este „scrisă în gene”. Înțelepții antici aveau o părere mai profundă – longevitatea vieții depinde de karma generată de gândurile, emoțiile și acțiunile înfăptuite în decursul vieții.
Mahābhārata este una dintre cele mai importante două epopei ale Indiei antice și a fost scrisă în limba sanskrită. Fiind de 8 ori mai lungă decât Iliada și Odiseea la un loc, de 3 ori mai lungă decât Biblia – având același impact asupra civilizației umane, pe care l-au avut Biblia, operele lui Homer, dramele grecești, operele lui Shakespeare și Coranul, Mahabharata este o adevărată enciclopedie a culturii răsăritene. Alături de pilde și poeme epice, Mahabharata conține multe dialoguri pline de învățături spirituale (inclusiv și faimosul tratat Bhagavad Gita), menite să-i ajute pe oameni la atingerea iluminării spirituale.
Într-unul dintre dialogurile acestei opere, Mahatma Vidura îi povestește lui Dhrtarastra despre cele șase vicii, ce asemenea unui cuțit, care taie dintr-un fruct bucată după bucată, scurtează viață umană.
Aceste șase vicii sunt:
1. Abhimana – mândria. Pe lângă „măreție”, „îngâmfare” și „fudulie”, mândria este definită ca „nejustificata atitudine de superioritate față de alții” și ca „tendința să te consideri a fi singura cauză a binelui, ce este în tine și în jurul tău.”
Bhagavad Purana 1.8.26 afirmă că nașterea într-o familie nobilă (janma), bogăția (aisvarya), educația (sruta) și frumusețea corporală (sri) înnebunesc sufletul cu mândrie și îl privează de abilitatea de a se apropia de Persoana Divină cu un simțământ sincer.
Pe lângă aceasta, mândria devine cauza unei sorți distruse: „Bătrânețea distruge frumusețea, speranța distruge răbdarea, moartea distruge viața, furia distruge averea, asocierea cu o persoană materialistă distruge calitățile, pofta distruge timiditatea, în timp ce mândria distruge totul.” (Mahabharatha, Udyoga Pârvă, 35.50)
2. Adhivadam – vorbe inutile. Scripturile vedice descriu mai multe aspecte ale adhivadam, cum ar fi: pălăvrăgeala, dezbaterile publice (care cel mai des sunt motivate de dorința egoistă de a cuceri și de a-i învinge pe oponenți), discuțiile despre problemele materiale, bârfele, identificarea defectelor în alte persoane, minciunile, critica și hula împotrivă oamenilor spirituali…
Pe lângă reacții karmice în forma scurtării duratei vieții, acest gen de vorbe inutile distrug inteligența spirituală (matih) necesară pentru practica spirituală: „La fel cum o femeie desfrânată (o prostituată) îi fură toți banii clientului ei, vorbele inutile îl lipsesc de inteligență spirituală pe omul, care nu știe să-și stăpânească pornirea vorbirii.” (Sri Manah Siksa sloka 4)
3. Atyagam – lipsă renunțării. Tyaga este un cuvânt în limbă sanscrită ce înseamnă „abandonare”, „părăsire”, „sacrificiu” și „renunțare”. În Bhagavad Gita, cuvântul tyaga se referă la detașarea de la fructele acțiunilor și la renunțarea atașamentelor ce stau între noi și realizarea de sine. Pe lângă scurtarea duratei vieții atyaga – inabilitatea de a renunța la atașamentele materiale, reprezintă și o capcană pe calea avansării spirituale.
Plecând la vânătoare în junglă, vânătorii de maimuțe folosesc o metodă simplă. Ei găsesc un dovleac uscat, fac în el o mică gaură, îl umplu cu niște mâncare și îl leagă sus de un copac. Gaura făcută în dovleac are o dimensiune mică, ce îi permite maimuței să-și bage mână în interior. Dar atunci când maimuța apucă mâncarea din interiorul dovleacului, pumnul ei nu mai poate fi scos înapoi. Chiar și văzând vânătorii care se apropie de ea, lacomă fiind, maimuța nu este în stare să renunțe – să desprindă mână și să fugă. Ea ține mâncarea în pumnul ei închis și rămâne agățată de dovleac.
În mod similar, o persoană, care, în momentul potrivit, nu este capabilă să renunțe la un atașament sau la o acțiune negativă, se aseamănă unei asemenea maimuțe, care își pierde libertatea vieții doar din cauza lăcomiei.
4. Krodha – mânia. Mânia este definită ca o „supărare nestăpânită”, „furie”, „izbucnire de iritare violentă”, „nebunie în care imaginația e mereu obsedată de o idee fixa” și „iraționalitate”.
Conexiunea dintre mânie și iraționalitate este descrisă în Bhagavad Gita 2. 62-63:
„Contemplând obiectele simțurilor, o persoană dezvoltă atașament pentru ele iar dintr-un astfel de atașament se naște pofta și din poftă apare mânia. Din mânie apare deplina inducere în eroare, iar inducerea în eroare duce la tulburarea memoriei. Când memoria este tulburată, inteligența este pierdută, iar când inteligență este pierdută, omul cade din nou în oceanul existenței materiale.”
În ciuda faptului că uneori este expusă de falsul sine (ego) ca o calitate eroică, mânia distruge sănătatea, relațiile și iubirea.
5. Mithra-droha – trădarea prietenilor. Prietenia înseamnă loialitate, voie bună și este tot o formă a iubirii. Scripturile vedice descriu prietenia ca pe o consecință a unei karme comune și a unor merite virtuoase (sukriti) acumulate pe parcursul mai multor vieți. Prietenia este considerată a fi calitatea, ce anticipează iluminarea și iubirea divină.
Cineva dintre înțelepți a spus: „Prietenia este iubirea sufletului sănătos față de un alt suflet sănătos.” Este o dezonoare totală de a-i trăda și înșela pe cei care au încredere și ne iubesc. Cel ce face rău prietenilor săi, își face un mare rău în primul rând lui însuși.
6. Atina-vidhanasa – narcisismul. Narcisismul este definit că „dragostea exagerată, patologică, pentru propria persoană”, „dorința de a fi în centrul atenției”, „câștigarea admirației celor din jur”.
De obicei, este foarte greu să discuți cu o persoană narcisistă pentru că aceasta preferă un monolog (de regulă lung), plin de afirmații directe sau indirecte despre propria ei valoare și măreție.
În cercurile spirituale, narcisismul se manifestă ca „sindromul avatarului”. Adică „eu sunt singura persoană iluminată”, „eu văd energiile pe care alții nu le percep și nici nu le vor înțelege”, „doar eu știu care este calea iluminării…”.
Asemenea atitudini blochează posibilitatea acceptării înțelepciunii spirituale printr-o îndrumare autentică.
„Este ușor să educi un ignorant, este ușor să corectezi un om deștept, inteligent, dar să corectezi un prost arrogant, îngâmfat de „cunoștințele” sale, este dificil chiar și pentru Creatorul lumii.” (Bhartrihari, Niti Shataka)
În acest mod, Vidura i-a explicat regelui Dhritarastra că, dacă ființele umane nu s-ar fi implicat în activitățile karmice generate de atitudinile vicioase și emoțiile egoiste, durata vieții umane ar depăși cu mult 100 de ani.
Tu cat de bine cunosti pe tine si Karma ta ?
Om Shakti!
