Îti este frică de moarte? Te întrebi ce se va întâmpla după ce mori? Este oare posibil să ai un spirit care a venit de altundeva şi care se va întoarce acolo după ce trupul tău moare sau, reprezintă doar o dorinţă ascunsă din cauză că îţi este frică? Constituie un adevărat paradox faptul că oamenii, singurii dintre toate creaturile de pe Pământ, trebuie să-şi reprime frica de moarte, pentru a putea trăi normal. Şi totuşi, instinctul nostru biologic nu ne lasă să uităm niciodată acest pericol extrem în care se află fiinţa noastră. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, spectrul morţii creşte în conştiinţa noastră. Chiar şi persoanele credincioase se tem că moartea este sfârşitul existenţei lor ca persoane. Cea mai mare groază a noastră faţă de moarte ne face să ne gândim la neantul morţii, care va pune capăt tuturor legăturilor cu familia şi prietenii. Moartea face ca toate ţelurile noastre Pământeşti să pară zadarnice. Dacă încetarea funcţiilor vitale ar fi sfârşitul tuturor lucrurilor care ţin de persoana noastră, atunci viaţa s-ar dovedi, într-adevăr, lipsită de sens. Totuşi, o anume putere din interiorul nostru ne face capabili, pe noi, oamenii, să ne închipuim o lume de apoi şi să simţim o legătură cu o putere superioară şi chiar cu un suflet nemuritor. Dacă chiar avem un suflet, atunci unde se duce acesta după moarte? Există, într-adevăr, un fel de paradis plin de spirite inteligente în afara universului nostru fizic? Şi cum arată? Ce facem când ajungem acolo? Există vreo fiinţă supremă care răspunde de acest paradis? Aceste întrebări sunt la fel de vechi ca omenirea însăşi şi vor rămâne încă un mister pentru cei mai mulţi dintre noi. Oricare ar fi convingerile dumneavoastră, sper că veţi reflecta asupra implicaţiilor pentru umanitate, dacă ceea ce subiecţii mei au de spus despre viaţa de după viaţă este exact.
Sa incepem!
Capitolul 1
Moarte și plecare
Sufletele sunt destul de capabile să-şi părăsească trupurile gazdă şi să se întoarcă în acestea, în special în situaţii limită când corpul moare. Oamenii povestesc despre cum stau suspendaţi deasupra trupurilor lor, în special în spitale, şi cum îi urmăresc pe medici încercând să-i resusciteze. În timp, aceste amintiri se estompează după ce se întorc la viaţă. În primele etape de regresie sub hipnoză în vieţile anterioare, descrierile subiecţilor care trec mental prin aceste vieţi nu contrazic relatările persoanelor care au murit în realitate pentru câteva minute în această viaţă. Diferenţa dintre aceste două grupuri de persoane este că subiecţii sub hipnoză nu-şi amintesc experienţele morţii lor temporare. Persoanele aflate în transă profundă sunt capabile să descrie cum este viaţa după moartea fizică permanentă. Care sunt similarităţile amintirilor despre viaţa de apoi între persoanele care povestesc despre experienţele de decorporalizare ca rezultat al traumelor fizice temporare şi un subiect care-şi aminteşte sub hipnoză moartea într-o viaţă anterioară? Amândoi plutesc în jurul trupurilor într-un mod straniu, încercând să atingă obiecte solide care se dematerializează în faţa lor. Ambele tipuri de raportori spun că se simt frustraţi în încercările lor de a vorbi cu persoanele vii, care nu le răspund. Ambii afirmă că se simt traşi din locul în care au murit şi că experimentează relaxare şi curiozitate mai degrabă decât frică. Toate aceste persoane vorbesc despre un sentiment euforic de libertate şi de strălucire în jurul lor. Unii dintre subiecţii mei văd un alb strălucitor, înconjurându-i complet în momentul morţii, în timp ce alţii văd lumina strălucitoare mai departe, în continuarea unui spaţiu mai întunecat prin care sunt traşi. La această ultimă variantă se fac adesea referiri – este efectul de tunel, care a devenit bine cunoscut publicului.
Contrar a ceea ce cred unii oameni, adesea sufletele sunt puţin interesate de ce se întâmplă cu trupurile lor după moartea fizică. Aceasta nu este insensibilitate faţă de situaţia lor personală şi de oamenii pe care îi lasă în urmă pe Pământ, ci doar o recunoaştere de către aceste suflete a finalităţii morţii. Ele au o dorinţă de a se grăbi în drumul lor spre frumuseţea lumii spiritelor. Cu toate acestea, multe alte suflete vor să plutească pentru câteva zile terestre deasupra locului unde au murit, de obicei după înmormântarea lor. Timpul este aparent accelerat pentru suflete şi zilele pe Pământ pot fi doar minute pentru ele. Există o mulţime de motive pentru sufletul care zăboveşte. De exemplu, cineva care a fost asasinat sau ucis brusc, într-un accident, cel mai adesea nu vrea să plece imediat. Cred că aceste suflete sunt frecvent perplexe sau mânioase. Sindromul sufletului plutitor este adevărat în mod special în cazul morţii persoanelor tinere. Desprinderea bruscă de forma umană, chiar şi după o lungă suferinţă, şochează totuşi sufletele obişnuite şi acest lucru ar putea să le facă să respingă ideea plecării în momentul morţii. Şi pentru suflete, intervalul normal de trei-cinci zile de aranjamente funerare, este simbolic. Sufletele chiar nu au o curiozitate bolnăvicioasă să se vadă îngropate, deoarece emoţiile din lumea spiritelor nu sunt la fel cu cele trăite aici, pe Pământ. Şi totuşi, găsesc că entităţile spirituale apreciază respectul acordat memoriei vieţii lor fizice de către rudele în viaţă şi prieteni. Acest lucru vine din dorinţa de a veni să-i sprijine mental pe cei iubiţi înainte de a avansa în lumea spiritelor. Aceia care tocmai au murit nu sunt răvăşiţi de moartea lor, deoarece ei ştiu că cei ramaşi pe Pământ îi vor vedea din nou în lumea spiritelor şi, probabil, mai târziu, în alte vieţi. Pe de altă parte, cei îndoliaţi simt că au pierdut pe cineva iubit pentru totdeauna.
Muribunzii trec printr-o metamorfoză de separare a sufletelor lor de un trup adoptat. Oamenii asociază moartea cu pierderea forţei vitale, când în realitate este tocmai invers. Prin moarte ne pierdem trupul, dar energia noastră vitală şi eternă se uneşte cu forţa unui suprasuflet divin. Moartea nu este întuneric, ci lumină.
Capitolul 2
Poarta spre Lumea Spiritelor
Timp de mii de ani, oamenii din Mesopotamia au crezut că porţile de intrare şi de ieşire din ceruri se află la capetele opuse ale marii curburi a Căii Lactee numită Râul Sufletelor. După moarte, sufletele trebuie să aştepte ridicarea porţii Săgetătorului şi echinocţiul de toamnă, când ziua şi noaptea sunt egale. Reîncarnarea înapoi pe Pământ ar putea avea loc numai în timpul echinocţiului de primăvară, ieşind prin constelaţia Gemenilor pe timp de noapte. Subiecţii îmi spun că migrarea sufletelor este, în realitate, mult mai uşoară. Efectul de tunel pe care îl trăiesc atunci când părăsesc Pământul este portalul spre lumea spiritelor. Cu toate că sufletele îşi părăsesc trupurile repede, se pare că intrarea în lumea spiritelor este un proces atent măsurat. Mai târziu, când ne întoarcem pe Pământ într-o altă viaţă, drumul înapoi este descris ca fiind mult mai rapid.
Capitolul 3
Intoarcerea Acasa
Un fenomen curios în legătură cu lumea spiritelor este că persoanele importante din viaţa noastră pot să ne întâmpine întotdeauna, chiar dacă ele poate că deja trăiesc o altă viaţă într-un trup nou. Sufletele au capacitatea de a-şi separa esenţa, astfel încât, într-o viaţă pe Pământ, să poată exista în mai mult de un singur corp. De obicei, în acest punct critic al trecerii unui suflet, bagajul permanent al poverilor fizice Pământeşti se diminuează din două motive. În primul rând, dovada unei ordini şi a unei armonii atent dirijate în lumea spiritelor a adus înapoi amintirea a ceea ce am lăsat în urmă înainte de a alege viaţa sub formă fizică. În al doilea rând, există acest impact copleşitor atunci când vedem persoane pe care am crezut că nu le vom mai revedea vreodată după ce au murit pe Pământ.
Capitolul 4
Sufletul dislocat
Aceste spirite, numite fantome, refuză să meargă acasă după moartea fizică şi adesea au influenţe neplăcute asupra acelora dintre noi cărora le-ar plăcea să-şi consume vieţile umane în pace. Spiritul tulburat este o entitate imatură cu treburi neterminate într-o viaţă anterioară pe Pământ şi poate să nu aibă nici o legătură cu persoana în viaţă pe care o chinuie.Cercetătorii care s-au specializat în fenomenele fantomelor arată că aceste entităţi tulburate se află captive pe un tărâm al nimănui, între planurile astrale joase, inferioare ale Pământului şi lumea spiritelor. Din propriile cercetări, nu cred că aceste fiinţe sunt pierdute în spaţiu şi nici că sunt demonice. După moartea lor fizică, ele aleg să rămână o vreme în planul Pământului, din proprie voinţă, datorită unui grad ridicat de nemulţumire. După părerea mea, acestea sunt suflete rănite, afectate, deteriorate, deoarece ele produc confuzie, disperare şi chiar ostilitate într-o asemenea măsură, încât doresc ca ghizii lor să stea departe de ele. Noi ştim că o entitate negativă dislocată poate fi găsită şi manevrată prin diverse mijloace, cum ar fi exorcismul, pentru a o face să nu mai interfereze cu fiinţele umane. Spiritele care bântuie pot fi determinate să plece şi în ultimă instanţă să facă o tranziţie adecvată către lumea spiritelor. Dacă avem o lume a spiritelor guvernată de ordine, cu ghizi cărora le pasă de noi, atunci cum li se permite să existe sufletelor inadaptate care exercită energie negativă asupra fiinţelor vii? O explicaţie ar fi aceea că mai avem liberul arbitru chiar şi în moarte. Alta ar fi că, din moment ce îndurăm atât de multe frământări ale universului nostru fizic, atunci neregularităţile şi devierile de la exodul firesc al sufletelor ar trebui să fie anticipate la rândul lor. Spiritele decorporalizate nefericite, care se prind singure în cursă, este posibil să facă parte dintr-un plan foarte mare. Când sunt gata, aceste suflete vor fi luate de mână departe de planul astral al Pământului şi îndrumate către locul căruia îi aparţin în lumea spiritelor.
Capitolul 5
Tranzitia
Toate sufletele, indiferent de experienţa lor, ajung în ultimă instanţă la o poartă centrală în lumea spiritelor pe care eu o numesc debarcader. Am spus că există variaţii în viteza mişcării sufletului imediat după moarte, în funcţie de maturitatea lui spirituală. Odată trecuţi de stadiul de orientare, se pare ca nu se mai face nici o deviere a călătoriei acelora care intră în acest spaţiu al lumii spirituale. Evident, un număr mare de suflete care se întorc sunt transportate într-o formă spirituală de tranzit în masă.
Capitolul 6
Plasarea
Plasarea în grup este determinată de nivelul sufletului. După moartea fizică, călătoria sufletului înapoi spre casă ia sfârşit odată cu debarcarea în spaţiul rezervat coloniei acestuia, atât timp cât nu este un suflet prea tânăr sau izolat din alte motive. Sufletele reprezentate în aceste grupuri sunt prieteni intimi care au aproape acelaşi nivel de conştiinţă.
Capitolul 7
Ghizii noastrii
Nivelul de conştienţă al sufletului determină într-o anumită măsură gradul de avansare al ghidului ce este desemnat acestuia. În fapt, gradul de maturitate al unui anume ghid ţine şi de următorul aspect: dacă aceşti profesori se ocupă de un singur suflet-elev sau de mai mulţi. Ghizii aflaţi la un nivel superior al abilităţilor lucrează, de obicei, cu un întreg grup de suflete, atât în lumea spiritelor, cât şi pe Pământ. Aceşti ghizi sunt ajutaţi şi de alte entităţi. Din câte am înţeles, fiecare grup de suflete are pe lângă el unul sau mai multe suflete ce se pregătesc să devină ghizi şi care fac un fel de practică. Astfel, unii oameni pot avea mai mult de un singur ghid care să-i ajute. In sud-vest, triburile Zuni au în mitologia lor anumite tradiţii orale ce fac referire la fiinţe divine înzestrate cu existenţe personale. Acestea sunt numite „creatorii şi păstrătorii drumurilor vieţii” şi sunt considerate drept cele ce au grijă de suflete. Există şi alte culturi în lume care cred că şi altcineva în afară de Dumnezeu are grijă de oameni şi intervine personal în favoarea acestora.
Capitolul 8
Sufletul incepator
Exista două tipuri de sufletele începătoare: suflete ce sunt realmente tinere – în sensul duratei expunerii lor la o existenţă în afara lumii spiritelor, şi suflete ce s-au reîncarnat pe Terra pentru o lungă perioadă de timp relativ, dar au rămas totuşi imature. Întâlnesc suflete începătoare de ambele tipuri în Nivelele I şi II. Cred că aproape trei sferturi din totalul sufletelor ce trăiesc azi pe Pământ în trupuri umane sunt încă în etapele incipiente ale evoluţiei. Ştiu că aceasta este o afirmaţie foarte descurajantă, deoarece înseamnă că majoritatea oamenilor acţionează încă la baza scării propriei evoluţii. Pe de altă parte, dacă mă gândesc la faptul că populaţia lumii este copleşită de atâtea neînţelegeri şi de violenţe interculturale, nu sunt prea înclinat să-mi schimb opinia în ceea ce priveşte procentul ridicat al sufletelor începătoare de pe Pământ. Totuşi, cred că fiecare secol aduce o îmbunătăţire a conştiinţei pentru toţi oamenii. Subiecţii mei afirmă că sufletele îşi încheie încarnările pe Pământ atunci când ajung la maturitatea deplină. Un fapt semnificativ pentru procentul ridicat al sufletelor aliate în etapele incipiente ale dezvoltării este creşterea rapidă a populaţiei lumii şi nevoia stringentă de suflete disponibile a nou-născuţilor. Populaţia lumii creşte cu 260.000 de copii zilnic. Acest necesar de suflete al umanităţii înseamnă că ele trebuie scoase dintr-o rezervă spirituală de entităţi mai puţin avansate care au nevoie de mai multe reîncarnări pentru a progresa şi, tocmai de aceea, au o anumită disponibilitate să se întoarcă în altă viaţă. Sufletul neexperimentat tinde să fie sufocat de lipsa unei gândiri independente, dar şi să manifeste egocentrism, neacceptându-i cu uşurinţă pe ceilalţi aşa cum sunt.
Capitolul 9
Sufletul aflat la nivel mediu de dezvoltare
Odata ce sufletele noastre depăşesc nivelul II şi intră în stadiile intermediare de dezvoltare, activitatea din grupul matcă se reduce considerabil. Acest lucru nu înseamnă că ne întoarcem la tipul de izolare pe care l-am remarcat în cazul sufletelor novice. Sufletele ce evoluează în nivelele intermediare de dezvoltare au mai puţine legături cu grupurile primare, deoarece au atins maturitatea şi experienţa necesare pentru a acţiona cu mai multă independenţă. Aceste suflete îşi reduc de asemenea şi numărul încarnărilor. Cei mai mulţi dintre colegii mei care lucrează cu vieţile trecute ale clienţilor au auzit despre cronologii temporale suprapuse de la oameni ce trăiau pe Pământ în două locuri deodată. Uneori, există trei sau chiar mai multe vieţi paralele. Sufletele din aproape toate stadiile de dezvoltare sunt capabile să trăiască mai multe vieţi paralele, dar nu am întâlnit multe situaţii de acest gen între cazurile mele.
Capitolul 10
Sufletul avansat
Un spirit avansat poate fi recunoscut prin faptul că manifestă răbdare faţă de societate şi dă dovadă de aptitudini extraordinare de cooperare. Calitatea cea mai evidentă este excepţionala lor pătrundere şi înţelegere. Aceasta nu înseamnă că viaţa nu le rezervă nici o capcană karmică, pentru că dacă ar fi aşa, probabil că sufletele din nivelul V nu s-ar mai încarna deloc. Pot fi găsite pretutindeni pe drumurile vieţii, dar mai cu seamă în profesiile în care îşi pot ajuta semenii sau în care au posibilitatea de a combate injustiţia socială. Sufletele avansate radiază spre ceilalţi calm, bunătate şi înţelegere. Nefiind motivate de interese personale, îşi pot neglija propriile nevoi fizice trăind în condiţii modeste. De exemplu ideea conform căreia nu avem o singură divinitate aparţine filozofici sectelor Jainiste din India. Jainiştii cred că sufletele ce au ajuns la perfecţiune, numite Siddhas, sunt un grup de creatori universali. Aceste suflete sunt eliberate complet de transmigraţii viitoare. Mai jos de acestea se află sufletele Arhat, iluminaţii avansaţi, care se mai incarnează încă, alături de încă trei nivele de evoluţie a sufletelor. Pentru jainişti, realitatea este eternă şi necreată. Astfel, sufletele Siddhas nu au nevoie de creator. Majoritatea filozofiilor orientale neagă această dogmă a jainismului, în favoarea unui consiliu de administraţie divin, creat de un preşedinte.
Capitolul 11
Alegerea vietii
Vine vremea când sufletul trebuie să părăsească iarăşi sanctuarul lumii spiritelor pentru o nouă călătorie pe Pământ. Această decizie nu este una uşoară. Sufletele trebuie să se pregătească să lase în urmă o lume a înţelepciunii absolute, în care convieţuiesc în libertate şi fericire, pentru a întâlni cerinţele fizice şi mentale ale trupului omenesc. Întinerirea energiei noastre şi propria evaluare a sinelui durează mai mult la unele suflete decât la altele, dar, în cele din urmă, sufletul este motivat să înceapă procesul de încarnare. Dacă mediul nostru spiritual e greu de lăsat în urmă, ca suflete ne amintim, de asemenea, cu afecţiune şi chiar cu nostalgie de plăcerile fizice ale vieţii de pe Pământ. Când rănile unei vieţi anterioare s-au vindecat şi ne-am refăcut în întregime, simţim chemarea unei manifestări fizice a identităţii proprii. Sesiunile de pregătire cu consilierii şi colegii noştri ne-au sprijinit în efortul spiritual de a ne pregăti pentru următoarea viaţă. Karma şi acţiunile noastre trecute, cât şi greşelile şi realizările noastre au fost toate evaluate spre a putea fi stabilit un traseu optim al încercărilor viitoare. Sufletul trebuie acum să asimileze toate aceste informaţii şi să treacă la acţiune, pe baza următoarelor trei decizii esenţiale:
• Sunt pregătit, oare, pentru o nouă viaţă fizică?
• Ce lecţii vreau să urmez în mod special pentru a avansa în cunoaştere şi dezvoltare?
• Unde ar trebui să merg şi cine ar trebui să fiu în viaţa viitoare, pentru a avea condiţii optime de a lucra la obiectivele mele?
Când studiez cronologia încarnărilor clienţilor mei, observ că, de regulă, există o pauză de sute, chiar mii de ani între vieţile lor în culturile nomade din Paleolitic.
Capitolul 12
Renasterea
Subiecţii mei spun că, dacă ar fi să compare momentul naşterii cu cel al morţii, şocul fizic al naşterii e mult mai mare. Cu puţin timp înainte de naştere, sufletul va atinge atent şi se va alătura mai complet creierului sensibil şi aflat încă în curs de dezvoltare al copilului. Când un suflet decide să intre într-un copil, acesta nu are aparent libertatea de a alege, în sensul de a accepta sau respinge sufletul. Atunci când intră pentru prima dată, timpul cronologic începe pentru suflet. În funcţie de înclinaţiile respectivului suflet, acest moment poate avea loc mai devreme sau mai târziu în perioada sarcinii mamei. Am avut cazuri de suflete ce şi-au programat sosirea în ultimul minut, chiar în timpul naşterii, dar acest lucru nu e obişnuit. Studiile mele indică faptul că până şi sufletele ce se alătură copilului devreme par să călătorească mult în afara pântecului mamei până în momentul naşterii. Odată ce naşterea a avut loc, uniunea spiritului şi a cărnii s-a solidificat într-un parteneriat. Sufletul aduce o putere spirituală, moştenire a unei conştiinţe infinite.
