Astrologie si spiritualitate

Ce este spiritualitatea?
Este vorba despre adoptarea unei tehnici de meditație? Este vorba despre a crede în Dumnezeu? Este vorba despre recunoașterea faptului că o putere superioară guvernează lumea în care trăim? Sau poate este vorba de căutarea sensului în viață?
Neîmplinirea dorințelor și așteptărilor se află adesea la rădăcina suferinței umane. De ce oamenii nu mă prețuiesc? De ce partenerul meu nu mă mai iubește? De ce nu mă așteaptă lumea? De ce munca mea nu este apreciată?
Suntem atât de constrânși și controlați de emoțiile și dorințele noastre, încât atunci când ne aflăm în chinurile lor, punctul nostru de vedere pare corect și legitim, nicio altă logică nu pare că funcționează în acel moment.
Fără a avea noi înșine o perspectivă spirituală față de propria noastră viață (și a celorlalți), nu putem spera cu adevărat să ne ridicăm deasupra gândurilor și emoțiilor noastre meschine. Punem prea mult accent pe confortul de sine, pe motivul pentru care sunt sau nu tratat într-un anumit fel.
Uneori oferim un cadou cuiva și vrem să știm exact ce a făcut acea persoană cu acel cadou.
Și ne putem simți chiar răniți dacă aflăm că el sau ea nu l-a folosit și l-a dăruit altcuiva.
Pentru început, această reacție înseamnă că nu ne-am despărțit niciodată de darul nostru.
Unde este actul de a da în asta?
A ne îngrijora sau a fi cuprinsi de griji se numește, în filosofia hindusă, Mula Prakriti, și este povestea unui înțelept Mulla Nasrudin. Mulla Nasruddin făcea o plimbare cu prietenul său, când deodată, de nicăieri, norii au început să se adune pe cer. Până să-și dea seama, ploua cu galeata.
„Mulla!”,a strigat prietenul lui: „deschide-ți umbrela! Slavă Domnului că avem!”
„Această umbrelă nu este bună”, se strădui Mulla să vorbească sub atacul ploii abundente.
„Este plina de găuri.”
„De ce naiba o porți atunci?”
„De unde să știu că o să plouă!”
La fel ca Mulla, purtăm în bagajele noastre, credințe limitative care ne duc într-o zonă de confort. Iar acolo ne simțim în siguranță. Însă la prima „situație” care ne scoate din zona de confort descoperim că am cărat aceste credințe cu noi, dar degeaba. Nu ne sunt de niciun folos. Fără îndoială, trebuie să ai grijă de tine, să te distrezi și așa mai departe, dar să treci prin viață făcând doar asta este pură ignoranță.
Chiar și practicând toate metodele de meditație sau yoga (și multe altele), care ne pot ajuta să devenim mai atenți la cuvintele, acțiunile și trăirea noastră – nu este de ajuns. Doar atitudinea noastră pozitivă față de noi înșine, viață și față de sensul ei pentru noi ne va aduce împlinirea.
Paginile istoriei sunt pline de sfinți dezinteresați, din toate religiile, care nu au practicat yoga sau meditație conform scripturilor yoghine. Au fost ei mai puțin luminați? Eu cred că nu.
Ceea ce aveau ei era o viziune blândă și plină de compasiune asupra lumii.
Iertarea, abnegația, răbdarea, compasiunea , empatia și recunoștința aduc în viața ta abundență, iubire și fericire, care vor curge în mod natural, neîngrădit, ca și cascadele din Himalaya în timpul musonului.
Fii răbdător. Dăruiește mai întâi, iar abia apoi îndrăznește să primești. Dă mult mai mult decât vrei să primești. Universul îți răspunde și nu rămâne niciodata dator.
Namaste!