Ce este spiritualitatea? Este vorba despre adoptarea unei tehnici de meditație? Este vorba despre a crede în Dumnezeu? Este vorba despre recunoașterea faptului că o putere superioară mișcă lumea?
Sau poate este vorba de căutarea sensului în viața?
Neîmplinirea dorințelor și așteptărilor se află adesea la rădăcina suferinței umane. De ce oamenii nu mă prețuiesc? De ce partenerul meu nu mă iubește? De ce nu mă așteaptă lumea? De ce munca mea nu este apreciată?.
Suntem atât de constrânși și controlați de emoțiile și dorințele noastre încât, atunci când ne aflăm în chinurile lor, punctul nostru de vedere pare atât de corect și legitim, nicio logică nu funcționează în acel moment.
Fara a avea noi insine o perspectivă spirituală față de propria noastră viață și a celorlalți, nu putem spera cu adevărat să ne ridicăm deasupra gândurilor și emoțiilor noastre meschine.
Punem prea mult accent pe confortul de sine, pe motivul pentru care sunt sau nu tratat într-un anumit fel.
Uneori oferim un cadou cuiva și vrem să știm exact ce a făcut acea persoană cu acel cadou. Și ne putem simți chiar răniți dacă aflăm că el sau ea nu l-a folosit și l-a transmis altcuiva. Asta înseamnă că nu ne-am despărțit niciodată de darul nostru, pentru început. Unde este actul de a da în asta?
A ne îngrijora sau a fi cuprinsi de griji se numeste in filozofia hindusa Mula Pravriti si este povestea unui intelept Mulla Nasrudin .
Mulla Nasrudin făcea o plimbare cu prietenul său, când deodată, de nicăieri, norii au început să se adune pe cer. Până să-și dea seama, ploua cu galeata .
„Mulla!” prietenul lui a strigat: „deschide-ți umbrela! Slavă Domnului că avem !
„Această umbrelă nu este bună”, se strădui Mulla să vorbească sub atacul ploii abundente. „Este plina de găuri.”
„De ce naiba o porți atunci?”
„De unde să știu că o să plouă!”
La fel ca Mulla, purtăm în bagajele noastre, credinte limitative care ne duc intr-o zona de confort in care ne simtim in siguranta. Insa la prima „situatie” care ne scoate din zona de confort descoperim ca aceste credinte le-am carat cu noi degeaba si nu ne sunt de nici un folos.
Fără îndoială, trebuie să ai grijă de tine, să te distrezi și așa mai departe, dar să treci prin viață făcând doar asta este pură ignoranță.
Chiar și practicand toate metodele de meditație, yoga și așa mai departe care ne pot ajuta să devenim mai atenți la cuvintele, acțiunile și vorbirea noastră, doar atitudinea noastra fata de noi si viata si sensul ei pentru noi e va aduce implinirea.
Paginile istoriei sunt pline de sfinți dezinteresați din toate religiile care nu au practicat yoga sau meditație conform scripturilor yoghine, au fost ei mai puțin luminați? nu cred. Ceea ce aveau ei era o viziune blândă și plină de compasiune asupra lumii.
Iertarea, abnegația, răbdarea, compasiunea , empatia si recunoștința aduc in viata ta abundenta, iubire , fericire care vor curge în mod natural neîngrădit ca cascadele din Himalaya în timpul musonului.
Fii răbdător. Dă înainte de a lua, dă mult mai mult decât vrei să primești. Universul iti raspunde si nu ramane niciodata dator.