Nimeni nu te poate face să te simți inferior fără consimțământul tău.
Eleanor Roosevelt
Acceptare
Primul sfat este să te uiți la ce, în viața ta, poți accepta despre tine, acel lucru care ar îmbunătăți calitatea vieții tale și ți-ar dezvolta inteligența emoțională? Poate a fost ceva din trecut, o decizie, o experiență sau cărțile pe care ți le-a dat viața. O parte din dezvoltarea personală a fiecăruia este capacitatea lor de a se accepta așa cum sunt – latura lor ușoară și latura întunecată, de a fi bine așa cum sunt, acum.
Când nu ne acceptăm pe noi înșine, respingem și rezistăm. Acel ceva caruia i rezistam, persistă. Împingând ceva pentru a-l respinge și a-i rezista, în mod paradoxal, în timp ce îi dăm energie, se întoarce asupra noastră. Un exemplu în acest sens este cineva care vrea să se lase de fumat. Dacă rezistă tentației și îndemnului de a fuma spunând „Nu vreau să fumez”, ceea ce are în minte este fumatul, și atunci dorința începe să crească.
Pentru a fi clar, acceptarea NU este resemnare. Resemnarea înseamnă a renunța pentru că ai decis că nu poți face nimic, în timp ce acceptarea înseamnă pur și simplu a recunoaște că ceva s-a întâmplat sau este așa cum este, renunțând la modul în care „ar trebui să fie”. Procedând astfel, energia care a fost cheltuită pentru a respinge, a rezista și a se plânge poate fi cheltuită pentru alegerea modului în care veți răspunde, adapta și face lucrurile diferit.
Apreciere
Al doilea sfat este să determini ce poți aprecia, sărbători și pentru ce poti avea recunoștință. Poate că sunt abilitățile, darurile, talentele sau potențialele tale. Uneori trecem cu vederea calitățile noastre uimitoare, deoarece suntem distrași de „slăbiciunile” noastre, încercând să le ascundem de noi înșine și de ceilalți. Practicarea aprecierii pentru tine poate schimba modul în care te percepi pe tine însuți. Făcându-ți timp să observi și să reflectezi asupra lucrurilor pe care le poți aprecia, deschizi ocazia de a experimenta stări emoționale care te servesc, deblochează vitalitatea în tine și exprimă bunătate și compasiune pentru tine. Calitatea vieții tale este guvernată de stările emoționale minte-corp pe care le experimentezi, clipa de clipă. Ai observat vreodată că, dacă ești într-o „dispoziție proastă”, cum acele emoții pot colora, modela și informa experiența pe care o trăiești, precum și comportamentele tale?
Deci, ce poți sărbători despre tine? Făcând acest lucru, vă puteți întoarce concentrarea și vă puteți da seama că în realitate; nu-ți lipsește nimic și ești bogat dincolo de cuvinte.
Veneraţie
Al treilea sfat este să profitați de ocazie pentru a fi uimiți de voi. Având în vedere că ești o ființă umană valoroasă, demnă și magnifică – 14 miliarde de ani de evoluție în devenire. Recunoaște-ți valoarea intrinsecă ca ființă umană, de care universul avea nevoie să explodeze pentru a te naște.
Luăm un nou-născut care în mod inerent nu poate face nimic „de valoare” și totuși suntem uimiți de el, deoarece îi vedem ca fiind extrem de valoroși și neprețuiți dincolo de cuvinte. Apoi cresc și învață că într-un fel valoarea lor ca ființă umană este condiționată de ceea ce fac, uitând că, de fapt, valoarea lor este necondiționată. Acela ai fost cândva. Doar ai uitat. Toți am făcut-o.
Există un proverb sârbesc care spune „fii smerit, căci ești făcut din pământ. Fii nobil, căci ești făcut din stele”. Sunteți atât uimitor, cât și îngrozitor, așa că, dacă alegeți, fiți uimiți de voi, relevanti pentru vastitatea universului.
În copilărie, învățăm că stima noastră de sine este condiționată de orice număr de lucruri determinate de obicei de părinții noștri, cultură și societate, cum ar fi aspectul, banii, puterea, inteligența, educația sau statutul. Cei care văd stima de sine ca fiind condiționată se preocupă și se compară în mod constant în relație cu ceilalți pentru a-și determina propriul sentiment al valorii.Mulți oameni confundă încrederea în sine cu stima de sine. În timp ce valoarea ta ca ființă umană este dată, nivelul tău de încredere nu este. Încrederea se bazează în general pe competență și experiență, precum și pe încredere în nivelul de aptitudini sau abilități într-un anumit context. De exemplu, nu am încredere să ridic un bisturiu și să efectuez o intervenție chirurgicală pe creier, dar am încredere și încredere în capacitatea mea de a învăța cum să fac asta, dacă asta a fost important pentru mine.
Sfatul numărul cinci – vrei să-ți construiești încrederea? Construiește-ți competența.
Dacă aveți un nivel ridicat de încredere în a face un anumit lucru și, în general, puteți avea încredere în capacitatea dvs. de a învăța și de a dezvolta noi abilități, puteți, de asemenea, să obțineți un sentiment de autoeficacitate atunci când vă vedeți că stăpâniți abilitățile și atingeți obiectivele care contează în acele domenii de abilități. .
Asta ne duce la următorul sfat…
Ești o FIINȚĂ umană, nu o “FĂ-CA-TINE” umană
La un moment dat sau altul, cu toții ne-am pus la îndoială propria noastră valoare sau poate că valoarea noastră a fost pusă la îndoială de alții. Am fost crescuți într-o societate disfuncțională care ne-a crescut să ne legăm valoarea de ceea ce facem sau de ceea ce avem. În NLP, aceasta este denumită o distorsiune a condiționării noastre, de a lua capacitatea noastră extrinsecă de a FACE ceva și de a o lega de valoarea noastră intrinsecă ca ființă umană. Apoi ne identificăm în mod fals cu comportamentele noastre pentru a însemna ceva despre cine suntem. Dacă eșuăm, devenim eșecuri. Dacă reușim, devenim de succes. Nu pot face ceva și, prin urmare, sunt incompetent. Dar adevărul este că valoarea ta ca ființă umană nu are nicio legătură cu faptele tale. Un bebeluș nu se judecă pe sine și nici noi nu judecăm un bebeluș cu privire la capacitatea lui de a se ridica și de a merge.
Cresc oricât de condiționați să creadă că sunt demni de dragostea părinților lor doar dacă se ridică la înălțimea așteptărilor lor. Aceste mesaje creează un sentiment al faptelor umane în care valoarea lor este prea conectată cu realizările lor și, după interiorizarea acestor percepții distorsionate, formează baza propriei dragoste de sine și sentimentul valorii – iubindu-se pe ei înșiși numai atunci când au făcut ceva de succes și de sine și se detestă dacă nu au făcut nimic.
Ai compasiune pentru tine
Al optulea sfat este să ai compasiune pentru tine, pentru că nu depinde de circumstanțe externe, este ÎNTOTDEAUNA disponibil. Cercetările indică faptul că capacitatea de a avea compasiune pentru tine însuți este asociată cu un nivel mai mare de inteligență emoțională, un nivel mai înalt de conștientizare, un comportament relațional mai grijuliu, o existență mai fericită, precum și mai puțin narcisism și reactivitate.Ești cea mai importantă persoană din viața ta și doar TU ai puterea de a-ți determina cu adevărat simțul valorii. Esti o ființă umană valoroasă pur și simplu pentru că existi. Nu contează ce greșeli ai făcut în trecut, de unde ești, ce faci sau ce ai – ești încă o persoană demnă. Deci, ai compasiune pentru tine. Chiar și să faci greșeli este valoroas- folosește-le ca feedback și învață din ele, adaptează-te în consecință. Cu toate acestea, nu le folosi ca măsură a valorii dvs. Ca ființă umană, ești perfect imperfect, infailibil de falibil. Perfecțiune pură, încercând să se perfecționeze.
Ai capacitatea și dreptul de a simți compasiune pentru tine însuți, deoarece TOATE ființele umane nu numai că merită, dar și-și doresc compasiune și înțelegere, nu pentru că posedă un anumit set de trăsături (frumoase, deștepte, talentate sau bogate), ci pentru că suntem oameni. Dacă ești capabil să ai compasiune pentru tine, atunci nu trebuie să te simți mai bine decât alții pentru a te simți bine cu tine însuți și nici nu trebuie să te scuzi pentru „eșecurile” personale sau „scurtarea” tale, care de fapt pot să fie recunoscute cu bunătate în loc să fie ascunse.
Fii cu realitatea așa cum este acum
În NLP (Programare Neuro Linguistică) există o presupoziție care afirmă că avem de-a face cu o hartă a realității, nu cu realitatea în sine – totuși harta nu este teritoriul. Așadar, abstragem realitatea, gândind și simțind ceva DESPRE realitate și putem face asta prin gândire și simțire pentru totdeauna. Cu cât o facem mai mult, cu atât ne depărtăm de realitate. Cu cât ne depărtăm de realitate, cu atât decalajul este mai mare, cu atât emoția pe care o putem experimenta este mai mare.Pentru a ajunge acolo unde vrem să fim, singurul loc de unde să începem este de unde suntem, acum. Când ne putem accepta realitatea actuală și ne putem însuși, putem răspunde în consecință. Este nevoie de practică și conștientizare pentru a vedea cu adevărat cum continuăm să ne luăm de la prezență. Când suntem responsabili pentru noi înșine și recunoaștem că deținem controlul asupra vieții noastre, nu mai simțim emoțiile lipsite de resurse care stau în calea a ceea ce ne dorim.
Trăirea în trecut poate duce la regrete, iar trăirea în viitor ne poate face să ne simțim dezamăgiți sau îngrijorați de prezent. Acest moment, chiar acum, este cel mai important moment din viața ta. Deci fii aici.
În antrenamentul tău NLP, poți afla că personalitatea ta este un produs secundar al condiționării tale și o colecție de obiceiuri. Experiențele noastre trecute și prezente joacă un rol cheie în modul în care ne dezvoltăm. Dacă există programare negativă, atunci este probabil să vă identificați cu un simț al valorii mai scăzut. Deci, la ce ai putea renunța? Convingerile despre „a nu fi suficient de bun” sau chiar „dacă am x $ în bancă, atunci voi fi o persoană de valoare”. Obiceiul de a te autosabota sau de a te compara cu ceilalți sau stări de spirit precum „ceea ce fac este cine sunt”. Aceste convingeri, cadre de spirit și obiceiuri pe care le avem pot fi valoroase (poate la un moment dat) pe măsură ce le-am construit, creat și folosit pentru a opera și a da un sens lumii ca un sine mai tânăr; totuși nu au nimic de-a face cu ACUM.
Intră în potențialul tău mai deplin
Pentru a te sprijini pe marginea ta și a te îndrăgosti de posibilitatea ta, înseamnă a renunța la probabilitatea ca trecutul tău să-ți determină viitorul. A trăi conform probabilității tale înseamnă să faci ceea ce ai făcut întotdeauna și să obții ceea ce ai întotdeauna. Dar nu trebuie să fie așa.
Suntem condiționati să ne temem de posibilitățile noastre și să îmbrățișăm lupta. Societatea prețuiește lupta deoarece oferă oamenilor credibilitate în societate. „În ciuda tuturor greutăților tale, ai reușit”.
Este ușor să devii „blocat” și „pierdut”, simțind că nu progresezi sau nu crești ca persoană, stând în zona ta de confort, în raport cu locul în care te afli și unde vrei să fii. Adevărul incomod este că creșterea există în afara zonei tale de confort și potențialul tău poate fi realizat doar acum, în acest moment.
Traieste intenționat!
Dacă ești gata să folosești NLP pentru propria ta inteligență emoțională și dezvoltare personală, atunci stabilește-ți intențiile – dacă intenționezi, devii. Intenționalitatea construiește sens; sensul tău determină performanța ta. Dacă faci ceva care este important și semnificativ pentru tine, mai degrabă decât să cauți aprobarea celorlalți, ți se pare de lucru? Trebuie să te motivezi să faci ceva care te pasionează?
Nu mă înțelege greșit. Doar a avea și a menține intenția nu înseamnă că lucrurile se vor rezolva magic pentru tine. Nu asta spun. Ceea ce spun este că, atunci când ai intenția, ești mai deschis să vezi oportunități și să răspunzi în moduri noi, decât în moduri obișnuite. Acesta este unul dintre cele mai simple instrumente din NLP pentru a vă conduce propriul creier și pentru a vă programa în mod deliberat Sistemul de Activare Reticulară pentru a fi atent la ceea ce intenționați.
Încrederea de bază
Realitatea are propria sa inteligență, mult mai inteligentă decât poate fi orice persoană. Încrederea de bază este întruchiparea celei mai înalte forme de inteligență emoțională, a înțelegerii că totul va fi în regulă, pentru că realitatea se va desfășura așa cum va trebui, iar a rezista realității este ca și cum ai sta pe malul unei plaje, încercând să ții valul de la în creștere. Dacă nu ai încredere de bază, vei reacționa la sentimentele și gândurile care apar în tine, având în vedere condiționarea în care valoarea ta este condiționată de lumea exterioară. Nu te vei lăsa prezent; în schimb, vei experimenta această tensiune și contractare. Fără încredere, ne trăim viața defensiv, în conflict cu ceilalți și cu noi înșine.
A găsi încrederea noastră de bază înseamnă a ne reconecta cu starea noastră naturală de care ne-am despărțit. Să o ai, înseamnă să fii curajos și autentic – să poți să-ți asumi riscuri în loc să te așezi pe capacitățile tale și să te scuzi. Te implici în viață din toată inima, făcând ceea ce ți se pare potrivit, cu încrederea că va funcționa. Fără prea multă încredere de bază, ești paralizat de frica de eșec și frica de respingere.
Nu te compara cu ceilalți.
Toată lumea este diferită și toți ne aflăm în locuri diferite în creșterea și dezvoltarea noastră. Poate fi dăunător sentimentului nostru de auto-valoare atunci când căutăm pe alții care au tot ce nu avem sau când ne comparăm cu oameni cu daruri și talente creative diferite.
Când ne comparăm cu ceilalți, nu o facem corect. Judecăm și criticăm pe alții și pe noi înșine pe baza propriilor criterii – care oricum sunt inventate. Procesul în sine nu are nimic de-a face cu realitatea, ci cu propria noastră hartă a acesteia. După cum se explică în sfatul numărul 8, cu cât decalajul dintre hartă și realitate este mai mare, cu atât emoția pe care o trăim este mai mare.
Chestia este că am învățat să ne comparăm cu ceilalți într-o societate care ne învață să facem acest lucru. Având în vedere asta, poți să dezînveți și să nu te compari cu ceilalți pentru a-ți determina simțul valorii.
Cum?
Toată lumea este diferită și toți ne aflăm în locuri diferite în creșterea și dezvoltarea noastră. Poate fi dăunător sentimentului nostru de auto-valoare atunci când căutăm pe alții care au tot ce nu avem sau când ne comparăm cu oameni cu daruri și talente creative diferite.
Majoritatea oamenilor cu care vorbesc, care se compară cu ceilalți, o fac fie ca strategie de motivare pentru a se îmbunătăți, fie pentru a se face să se simtă mai bine în privința sentimentului lor de valoare, percepând pe altcineva ca având o valoare mai mică. Oricum, acest lucru se bazează pe presupunerea că valoarea ta este condiționată de alți oameni și este o încercare infructuoasă care va avea ca rezultat doar sentimente de valoare extrem de mare în unele zile și la fel de scăzută în alte zile.
Când ne comparăm cu ceilalți, nu o facem corect. Judecăm și criticăm pe alții și pe noi înșine pe baza propriilor criterii – care oricum este inventat. Procesul în sine nu are nimic de-a face cu realitatea, ci cu propria noastră hartă a acesteia. După cum se explică în sfatul numărul 8, cu cât decalajul dintre hartă și realitate este mai mare, cu atât emoția pe care o trăim este mai mare.
Chestia este că am învățat să ne comparăm cu ceilalți într-o societate care ne învață să facem acest lucru. Având în vedere asta, poți să dezînveți și să nu te compari cu ceilalți pentru a-ți determina simțul valorii.
Ne gasiti si pe retelele sociale